miercuri, 21 ianuarie 2009

houston, you have a problem

eroii din filmele americii ii invata pe americanii simpli ce sa faca.

de la Popeye care-i invata pe copii ca spanacul e cel mai sanatos (pe timp de razboi si foamete cand oricum nu aveau altceva ce manca) pana la Rocky, Superman, Batman, eroi civilizatori care lupta in numele steagului cu stelute, americanii simpli dau bani cu "In God we trust" pe ei, spun un "God bless you" casieritei si intra sa vada ce sa mai creada si cum din sala de cinema pana in patul matrimonial sau chiar nevasta lor.

eroul care lupta pentru America lui Abraham Lincoln sau, mai nou, a lui Obama, se opune stancilor, se bate cu ursii pentru o amarata de lupta si, in fine, salveaza lumea cu un curaj neinchipuibil. Dar nu are curajul de a injura pe dumnezeul lui, presedintele lor sau chiar tara. Nici macar din principiu. Asa, ca sa se opuna. Si apoi ca sa-si puna o intrebare, doua.

Cu toate astea, ar avea de unde. In majoritatea filmelor cu eroi, declick-ul evolutiei lor spectaculoase se produce in momentul razvratirii impotriva sistemului, nerecunoasterii autoritatii de pana atunci. Armageddon, film cat se poate de comercial si accesibil meselor usoare si maselor usor de sedus, are un moment cand ii spune americanului cum sta treaba cu in God, Government and The President of the United States we trust. "Houston, you have a problem!", zice cu glas apocaliptic Mel, stiind ca acolo, la nush cate mii de mile de pamant nicio autoritate nu e mai mare decat instinctu' ca poti sapa o groapa, baga o bomba si alte alea printre care si salva ditamai pamantu'.

dar americanii nu invata nimic din astea. si, de fapt, ce s-o mai dam in mandrii nationale, nici noi, balcanici cu aer occidental, nu prea intelegem ca uneori mai trebuie sa-l ascultam pe Aaron Eckhart (alias Nick Naylor in "Thank you for smoking") cum le explica elevilor ca daca cineva le pune o interdictie, raspunsul cel mai bun ar fi: "Who says?"

iata si dovezile (cu care m-am jucat un pic :D ):




3 comentarii:

iulian zaharia spunea...

e, uite asta-i un post misto si lucrat pentru care meriti o bomboana. desi nu spui cine stie ce si nu cracanezi pe nimeni cu dogma ta se vede implicarea si pasiunea. mergi inainte.

alexandrutunaru spunea...

:))

ma, parca esti unu din aia care scriu pe blogu tau spunandu-ti: "esti talentat, pustiule!". ce-i mai grav e ca unii s-ar putea sa citeasca al tau comentariu si sa caste gura... nestiind de autoironia ta masochista... nu?

Anonim spunea...

:)