Mi are 46 de ani. Asa isi aduce aminte el. De vreo cativa ani, a uitat sirul si raspunde cui il intreaba la fel. De fapt, problema este ca de cativa ani nimeni nu-l mai intreaba.
Doarme in spatele blocului in coltul unei magazii. Il vad cand parchez masina, seara. Cand uit sa il caut cu privirea, il gasesc in scara blocului, intre cele doua usi de la intrare. Nu pare sa fie un om acolo. O adunatura da haine, paturi, cartoane. Nu stie nimic despre criza financiara. Despre sfarsitul lumii? Se uita la mine si-mi zice ceva despre Nostradamus si anul 1999. Il linistesc. a trecut demult.
Ochii mari imi arata ca sfarsitul lumii lui Mi a fost atunci cand a uitat cati ani are. Daca mai are familie. Cartoanele, magazia, lumea, eu. Sfarsitul lor si al lumii a venit demult pentru Mi.
Imi spune cu maxilarul inghetat ca are un singur moment cand simte ca mai traieste. Cand e orbit de farurile masinii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
;
Un comentariu:
Ehe, te-ai stricat mai sus. Acilea inca mai regasesc stilul. Nicio urma de vulgaritate si exista macar o persoana care a citit postul (pick me!)si careia chiar i-a placut.
P.S. Intre noi fie vorba, mi e emo:P
Trimiteți un comentariu