centrul lumii III

in a VI-a zi a sederii mele in buricu pamantului m-am indepartat spatial de centrul lumii pentru a casca gura la Athena nordului. habar n-aveti care-i aia, asa-i? mai ca nu v-as zice daca nu ar trebui sa ma laud cu faptul ca am vizitat capitala scotiei. pff. asa-i ca nici pe asta nu o stiti? mai ca nu v-as zice daca nu as vrea sa va umplu de respect pentru cunostintele mele. Edinburgh, incultilor!

care-i treaba cu unu dintre cele mai misto orase vizitate de mine vreodata? (dupa Monte Carlo si Munich, pe care nu vi le-as fi zis ca le-am vizitat da am simtit nevoia sa va umilesc). pai, in primu rand, ca sa vedeti ca am umblat pe wiki inainte sa ma uit sub kiltu scotiei, se numeste Athena nordului fiindca aici a fost unul din centrele iluministe, focarul fiind universitatea Edinburgh-ului. acum ca v-am aratat cat is de destept sa va zic si cata bafta am.

am noroc ca desi am fost in cel mai nordic punct in care probabil voi ajunge vreodata, am prins o vreme de te lingeai pe degetele calde chiar si nebagate in buzunarul hanoracului care oricum nu era ca batea soerele.

mai am noroc ca cine a gandit asezarea garii orasului astuia a fost mai destept decat oprescu si basescu inmultiti cu ei insisi de tot atatea ori de cate nu au facut nimic pentru bucuresti. mai exact, gara este chiar intre orasul vechi si cel nou, pline ochi cu obiective turistice de clatit la ochi de turisti cat sa curga rauri-rauri pe strazile inguste, sexi serpuite de pe dealul cu castel atat de inalt si mandru incat aproape falic.

am vazut multe, am facut mai putine si am mancat si mai putine (caci erau scumpe) in orasul surprinzator ca o zi cu soare si o vorba dulce in engleza cu accent scotian ce inca o mai simt in cosmarurile de origine britanica.

cu ce-am ramas? pai cam cu panorama asta, incultilor: