vineri, 14 noiembrie 2008

cu covrigi

o iau pe aleea asta desi sunt caini enervanti. dar imi da impresia ca ajung mai repede. palpez geanta albastru-murdara si zambesc intelectual. simt cartea si semnul la locul lor. gata cu aleea.

o alee mai mare. ii zice magheru sau nu stiu cum. soarele straluceste mai tare si ma orbeste cand trece printre frunze imaginare. isi concentreaza uneori toata puterea intr-o raza, doua... printre care vad un nume... BCR. dincole de el, verde, Cosmote. pe langa semn si carte era si o factura groasa. si pe langa ele, un portofel plin cu... covrigi.

da. asa face un student adevarat. mi-a povestit mama mea. 3, fiecare cu... altceva. doamna cu alb mult zambeste cu alb de dupa rosu. unu cu sare. doi cu mac. trei cu susan. intr-o punguta transparenta. intind mana si ma trece un fior. e cald. mainile mele pe soba fierbinte din casa bunicii si sania inghetata....

covrigii au un gust neasteptat de cald. poate nesanatosi. dar atat de buni. nu mai conteaza nimic. nici tiganul lovit de renault la 5 metri in fata mea. nici reducerile de la magazinul deschis si duminica. nici adidasii cu sosete murdare.

ai avut dreptate. asa-i studentia. cu covrigi.

3 comentarii:

Tina spunea...

imi ploua in gura.

alexandrutunaru spunea...

te-am banuit de profunzime
:P

Anonim spunea...

stiam eu ca ma consideri inteligenta!ieri m-a gasit unu dupa "nevoia de oameni destepti":)) bitch pliz!