joi, 31 ianuarie 2008

viata misto

azi am fost sa dau examen. am plecat de la unu. am intrat la sase. am luat sapte. nu credeam ca iau nici cinci. m-am bucurat. inca mă mai.

acum vreo saptamana am lucrat toata noaptea la o prezentare de proiect cu alex. am terminat la cinci dimineata. la sapte trebuia sa ne sculam. eu m-am trezit la zece. am vrut sa-mi sfaram capatana. noroc ca l-am putut prezenta mai tarziu. colegilor chiar le-a placut. si profului. si noua.

maine plec la galati. o sa fie frumos. acasa e mereu frumos. o sa ma sui in loganelul gri spre murdar si n-o sa ma mai dau jos din el. pe tren o sa citesc la politologie si o sa indraznesc sa visez ca-l iau si pe asta.

o sa fiu bun cu toata lumea ( chiar si cu olivia de care, ciudat, mi-e dor) si o sa salut cu respect vecinii de cartier.

ce viata misto

miercuri, 23 ianuarie 2008

al 10-lea post si-un pui de ren

azi am omorat un pui de ren.
am tras la poarta si... poc!
a cazut peste betzele de chibrit din camera verde.
daca aveam brichete ar fi luat foc
putoarea de ren mi-ar fi umplut narile
mama ar fi tzipat.

dar n-am brichete
totul arde la foc mic
nimic se intampla
cad moarte ploile
nimic
numai tu.

marți, 22 ianuarie 2008

cum mai staţi cu fericirea?

uite asta aş vrea eu să aud în fiecare zi...

să mă întâlnesc cu gardianu de la metrou şi să mă întrebe "ce mai faci c...e? eşti fericit azi?" să nu fie lacrimogen.... sa fie asa... amabil, să nu-şi facă doar meseria de om serios ... nu-mi plac oamenii care fac exces de zel (asta nu-i plăcea nici lui Steinhardt :D ).

apoi să mă urc în metrou şi să îmi zâmbească toată lumea dar mai ales fetele drăguţe. nu zîmbete sincere că-s false :D (chiar îmi plac zîmbetele de complezenţă din partea necunoscuţilor). cea mai aproapiata de mine să mă întrebe şoptit: "ce faci? eşti fericit?" şi apoi, ştiind parcă răspunsul să mă pupe scurt pe obraz şi să chicotească.... si eu sa fiu.

asta propun in postu asta. sa ma intrebati daca sunt fericit cand ma vedeti. dar numai atunci cand stiti sigur ca sunt.

azi sunt.

duminică, 20 ianuarie 2008

supercalifragilistice.....

supercalifragilisticexpialidolcius

sâmbătă, 19 ianuarie 2008

"da-ti un leu / ... sau vi-l iau eu!"

in fostu meu liceu e unu care cere taxa de protectie. cica-l keama plesan

plesan cere 1 leu. si povestea de abia incepe.

a venit sa-l salte "banca brigada!" si nu i-au facut nimic ca e cls a 8-a si nu pot sa-l exmatriculeze.

au vrut sa-l lase corijent. la ...purtare da' parintii au amenintat ca dau in judecata scoala.

in tot timpul asta el se plictisea si a dat foc la perdele.

d-nul director s-a suparat si l-a intrebat: de ce ai facut asta, pleshane? de ce?

"pentru ca e distractiv...."

in fostul meu liceu e macar un om care se distreaza. pana s-or termina perdele

vineri, 18 ianuarie 2008

nufobie si dafilie

ion are o teamă cumplită de NU.

i se pare că dacă zice NU devine radical, rămâne descoperit şi vine o furtună de preţuri mari care îi şopteşte: vezi mă, dacă eşti prost.... cin' te-a pus sa zici NU?? nu puteai să zici şi tu un poate, chiar şi un DA şi să-ţi bagi piciorele în cuvântul tău?

şi-apoi nu-i place lui deloc să refuze oamenii, e ...bun, aşa, cum să-ţi zic?... zice că DA, că se rezolvă, vedem cum facem, NU lasă la greu.... ei şi dup'aia vede Ion cum se ascunde de DA şi de ruşinea cuvântului dat... dar decât să-l refuzi pe om...

dacă vrea să se angajeze, Ion îşi pun cv-ul pe ejobs iar când e sunat de tanti de la o firmă şi invitat la un interviu zice că DA, vin doamnă, cum să nu? şi nu vine... uită.... nu mai ştie.... nu se vine la interviuri....e aşa, ciudat să vină la interviu.... lasă că oricum nu îl aştepta aia pe el.

nu ştie să spună NU nici măcar în gând.... aude ceva la televizor, deschide gura, urechile şi înghite. înghite direct, fără să mestece. de aia Ion e constipat. când să scoată ceva se screme, se înroşeşte şi totul se termină cu un fâssss

ion NU e prost. e doar naiv... şi foarte amabil.

joi, 17 ianuarie 2008

eu si partenerii de relatii messagere

"qrqbu (1/15/2008 12:11:13 AM): uite-te ce idee mi-a venit

qrqbu (1/15/2008 12:11:17 AM): citeste comm

qrqbu (1/15/2008 12:11:25 AM): o sa scioru despre verbul NU

qrqbu (1/15/2008 12:11:28 AM): scriu

qrqbu (1/15/2008 12:11:54 AM): cum ti s epar eideea

qrqbu (1/15/2008 12:12:10 AM): adica e un alt fel de a vorbi despre

qrqbu (1/15/2008 12:12:16 AM): teza antiteza

qrqbu (1/15/2008 12:12:21 AM): sinteza

qrqbu (1/15/2008 12:12:28 AM): e constructia din NU

za ky (1/15/2008 12:12:29 AM): ))

qrqbu (1/15/2008 12:12:39 AM): cum iti place?

za ky (1/15/2008 12:12:45 AM): merge

za ky (1/15/2008 12:12:53 AM): totusi nu te entuziasma prea tare

qrqbu (1/15/2008 12:12:55 AM): o sa scriu despre asta

qrqbu (1/15/2008 12:12:57 AM): nu

za ky (1/15/2008 12:12:58 AM): ca smekeria asta cu blogurile

za ky (1/15/2008 12:13:01 AM): e ca sexu

za ky (1/15/2008 12:13:02 AM): is misto la inceput

za ky (1/15/2008 12:13:09 AM): dupaia

za ky (1/15/2008 12:13:14 AM): tre sa mai skimbi partenrii"

asa ca asta-i ultima discutie cu zaki, primul meu partener de teza antiteza sinteza. cine doreste sa fie urmatorul citat pe acest mirific blog sa intre pe mess si sa incerce sa zica cva destept ca sa dau, ca un neinspirat ce sunt, copy paste.

miercuri, 16 ianuarie 2008

fără

în lumea asta blogosferică de doi lei, în care eu sunt cel dintâi, există o singură excepţie care merită respectul total şi plecăciuni până dincolo de pământ. ţie îţi dedic acest post, respectabilă bloggggeriţă şi te numesc "păpushee genială" ( cea mai înaltă distincţie care poate fi acordată unui muritor de foame). să ne trăieşti tu şi blogul şi vodka ta!

pe unde ne imprastiem sămânţa? (partea a doua)

contrar asteptărilor celor care au citit prima parte, fetele sunt cele care îşi împrăştie sămânţa prin metrou... cel putin aşa am văzut eu....

o staţie de metrou... oră de varf... mulţi oameni şi... fete intorcându-se de la şcoală. două dintre ele urcă dupa mine. nu văd decat un păr roşcat spre cărămiziu, cu bucle un pic nespălate (mă gândesc că poate în bătaia soarelui arată mai bine) şi o pereche de blugi umpluţi cu forţa.

"fată, de ce nu m-ai sunat aseara? să nu zici că ai fost în club fără mine..." tăcere... "hai fată că eşti culmea! de ce nu mi-ai zis? trebuia decât să-mi dai decât un bip şi te sunam eu, simandicoaso!" aud un scuipat. fac ochii mari cât buclele cărămizii ale simandicoasei şi nu mă pot abţine. îmi ridic capul peste umerii corpului îndesat în blugi şi zăresc coji de seminţe lipite de usa metroului... "n-am putut fată. am fost cu gigi la discotecă. am plecat de acolo la ora patru dimineaţa." "ce-aţi făcut, nebunoooo ( cu accent pe "o")?" ... alt scuipat... fetele astea scuipă cu zgomot. se-aude în tot vagonul. în tot metroul. în tot bucureştiul. mi se pare de la un timp că secundele, minutele trec în ritmul flegmei ei purtătoare de coji. totul se întâmplă odată cu despicarea seminţelor. e o artă, aproape. prinsul seminţei în gură, căci un gest elegant nu permite ducerea degetelor în gură, alintarea delicatesei ( şi descotorisirea de sare) prin toată cavitatea bucală, întreruptă brusc de sunetul acela surd al crăpării între dinţi şi urmată de plăcerea orgasmică a savurării miezului... "hai fată nu fi indiscretă! oricum n-am mers acasă la mine..."

îmi dau seama deodată că atitudinea mea nu e una specifică unui om deştept. un om inteligent nu le-ar judeca pe cele două. cărămizia şi blugii îndesaţi există şi au un rol în tot sistemul ăsta. faptul că una dintre ele are poşetă maro cu flori mari făcute din pene albastre si roşii nu ar împiedica-o poate să mă salveze de la înec. poate că ambele învaţă foarte bine la şcoală dar n-au avut parte de o educaţie prea bună în familie. poate că blugii strâmţi sunt singurii pe care îi mai are şi nu-şi permite să cumpere alţii pentru că nu ar mai avea ce mânca. poate că roşcata şi-a dorit foarte mult să se vopsească măcar o dată în viaţa ei şi, neavând bani de coafor, a rugat o prietenă să o ajute. şi-a dat seama şi ea că a iesit aiurea dar era prima oară când se vopsise... şi-apoi prietena fusese aşa drăguţă cu ea... cum ar fi putut să-i spună că nu-i place?

cobor din metrou un pic dezamăgit de mine... pe fundal aceleaşi zgomote de seminţe căzânde şi râsete cărămizii. trebuie să învăţăm să îi acceptăm pe cei din jurul nostru, îmi spun gândindu-mă că o să scriu despre asta pe blog. cineva mă opreşte şi mă atenţionează ca sunt murdar pe spate de... seminţe...

"MURIŢI!"

luni, 14 ianuarie 2008

pe unde ne imprastiem sămânţa?

prin metrou... (va urma)

de ce neblog?

nu fiindca vreau sa ma cert eu cu blogurile, nu fiindca sunt mai destept decat voi, nu fiindca vreau sa vi se para interesant.... doar fiindca NU