sâmbătă, 17 aprilie 2010

pe cine ai suna?

Pe cine ai suna daca nu ai avea decat un minut? Acum, exact in momentul asta.

Pe cine ai suna? :)

pardon :D

joi, 15 aprilie 2010

PR Cultural - 3 da, 3 nu

Na ca vreau cartela blogway de la CNSC. Na ca vreau si nu vreau sa fac pr cultural. Din 3 motive. De fiecare.


In primul rand, ca sa vad de ce as vrea si de ce nu sa fac pr cultural, ar trebui sa-mi clarific bine care-i treaba cu pr-ul cultural. PR-ul cultural e, la prima vedere, pr pentru un domeniu/segment/companie cu specific cultural. Asadar, un scop in sine. Practica face insa ca pr-ul cultural sa se confunde cu pr-ul prin cultura. Mai clar, companiile care au oricare alt domeniu de activitate aleg o tema culturala si isi fac pr pe spatele ei/sub umbrela ei.


Asadar, ca sa vorbim despre pr cultural intr-o forma cat mai pura, ne referim doar la companii care au ca domeniu de activitate cultura (suna a limbaj de lemn, stiu).


De ce as vrea?


Pentru ca, in primul rand, sunt un boem si sa faci PR pentru cultura e ca si cum ai iubi fata frumoasa, desteapta dar saraca rau.. Asadar, 1. as face-o pentru ca sunt masochist/boem


2. Cred ca intreg domeniul culturii ofera o plaja ampla de potentiale abordari din partea unui PR-ist. Mai concret: ai un eveniment cultural de facut. Buget mic, pretentii mari. Faci un parteneriat cu o scoala de arte, mai chemi niste studenti de la Teologie sa-ti cante, plus o expozitie prin care promovezi niste artisti si-ti mai umpli si tu spatiul, le legi pe toate intr-un concept si gata! Acum e clar ca am abordat simplist toata problema dar, intr-adevar, cand spui ca faci un eveniment/ o campanie de tip cultural esti deja privit altfel si pleci de pe alta pozitie de negociere (e in interesul altcuiva, nu al tau sa faci cultura, tu te pui in folosul comunitatii)


3. Pr-ul cultural iti da o stima de sine ridicata. Intalnire cu fostii colegi de liceu: ce mai faci, Ionel? Pai sunt strungar sef. Mitica? Sunt ajutor de bucatar. Alex? Fac PR pentru Institutul Cultural .... Cred ca lucrurile pleaca de la faptul ca cei care fac PR pt cultura dau impresia ca, daca fac asta, atunci e clar ca toata ziua asculta numai Mozart si rasfoiesc albume de-ale lui Kandinski. Ori si asta, ca si PR-ul pt real-estate, de exemplu, presupune sa stii cu ce se mananca dar nu sa te pricepi cu adevarat in respectivul domeniu.

de ce nu as lucra in PR Cultural?

1. Fiindca am impresia (care s-ar putea sa fie un partipri) ca nu se castiga bine din domeniul asta.

2. Imi pare ca a juns aproape un cliseu in zilele noastre de pr-isti invatacei inca. Toti isi doresc sa faca pr pentru o institutie de cultura. Asta probabil da impresia ca se mai indulceste ceva din felul in care inca e vazuta meseria asta: manipulatori grosolani care, de fapt, nu muncesc cu adevarat caci nu vezi ridichea crescand in urma lor.

3. Nu as face pr cultural pentru ca am descoperit domenii in cadrul carora mi se pare mult mai interesant sa fac pr: real-estate, IT, cat mai business, in general. Dar poate fi si din cauza faptului ca pana acum, cu cateva mici exceptii, nu prea am avut ocazia sa fac "PR pentru cultura".

Pentru ca ma simt ca la un eseu argumentativ din liceu, voi trage si o concluzie in cadrul careia ma voi pozitiona de o parte sau de alta a baricadei :)

As face PR pentru o institutie culturala pentru ca un profesionist lucreaza pentru orice client din orice domeniu daca, bineinteles, nu i se cer compromisuri inacceptabile. Asadar, astept cu nerabdare ocazia sa fac PR la nivel inalt, pentru un scop cultural. Astept, de asemenea, propuneri :)

Si nu m-as supara de m-as alege doar cu o cartela :)

vineri, 9 aprilie 2010

cand eram mici

video


Cand eram mic, inainte sa plec la scoala, inainte sa ajung la ea, inainte sa ma culc, deschideam winamp-ul si ascultam pasarea colibri.

Habar n-am cum se intampla de mi se deschideau porii mintii si sufletului, mi se colorau ochii si lumea de-afara. Sentimentul nu poate fi comparat cu nimic, nici nu trebuie. De-o mana puteam lua tot aerul si de cealalta pe tine si pe toate femeile frumoase din lume. Apoi apropiam mainile si imbratisam multumit toata intrebarile si raspunsurile dintr-o zi, in fiecare zi. Asa am crescut si asa am invatat sa ma indragostesc de lucrurile simple.

Si mereu am spus ca pe o melodie de-a pasarii colibri ma pot indragosti de orice suflet si el de mine. da-i play, ia-o de mana, apropie-te de ureche si repeta-i: 2000 de ani...

azi, la birou, stresat si un pic fara chef am deschis youtube-ul si am dat de ea. si o tot ascult.

ce dor mi-era de voi, omuleti