Cand eram mic, inainte sa plec la scoala, inainte sa ajung la ea, inainte sa ma culc, deschideam winamp-ul si ascultam pasarea colibri.
Habar n-am cum se intampla de mi se deschideau porii mintii si sufletului, mi se colorau ochii si lumea de-afara. Sentimentul nu poate fi comparat cu nimic, nici nu trebuie. De-o mana puteam lua tot aerul si de cealalta pe tine si pe toate femeile frumoase din lume. Apoi apropiam mainile si imbratisam multumit toata intrebarile si raspunsurile dintr-o zi, in fiecare zi. Asa am crescut si asa am invatat sa ma indragostesc de lucrurile simple.
Si mereu am spus ca pe o melodie de-a pasarii colibri ma pot indragosti de orice suflet si el de mine. da-i play, ia-o de mana, apropie-te de ureche si repeta-i: 2000 de ani...
azi, la birou, stresat si un pic fara chef am deschis youtube-ul si am dat de ea. si o tot ascult.
ce dor mi-era de voi, omuleti
;
Un comentariu:
A trecut mult timp de cand nu am mai vazut Pasarea Colibri pe vreun blog, oricare ar fi ala. Lumea tinde sa uite de formatiile astea si e pacat.
Trimiteți un comentariu