ma chinui din rasputeri sa trec peste gluma stupida cu timpul.
ce este timpul asadar? timpul este o substanta, existenta in afara lucrurilor existente in ea, absoluta si mai ales reala.
putem vedea timpul ca pe cacat. dar nu ca pe orice fel de cacat. cacatul-concept.
cacatul-concept nu inseamna doar acea substanta reala care traverseaza intestinul gros al fiintelor vii si un pic evoluate de pe planeta de te intrebi cine pe cine traverseaza: cacatul intestinul sau noi impreuna cu al nostru corp si intestin suntem o halta in drumul continuu, uroborosian al Marelui Cacat care ne traverseaza definindu-ne? cacatul-concept este o stare a lucrurilor existenta insa si in afara lucrurilor.
spre exemplu, inainte de facerea lumii, era probabil tot un cacat. si daca nu era cacat in sensul propriu, ganditi-va doar ce ati fi zis daca v-ati fi nascut printr-o eroare evolutionisto-istorico-cosmogonica chiar atunci: sa-mi bag picioarele in ce cacat am intrat! asadar, la inceput a fost cacatul. probabil cuvantul cacat dar in cazu asta cacatul este aprioric cuvantului care-l denumeste fiindca esenta cacatului sta in miros care niciodata nu o sa poata fi exprimat plenar de cuvantul cacat atat de limitat si modest.
cacatul exista deci dinaintea lumii vazute si nevazute si tare mi-e teama ca ajungi in viata la momente de revelatii crunte cand realizezi ca insusi creatorul lumilor ori s-a cacat cand ne-a facut, ori a fost si este un cacat-concept, in sensul bun al conceptului :D.
concluzionand, dumnezeu, facerea lumii, evolutia ei, materia, natura care trece prin noi si ne segmenteaza evolutia in cicluri existentiale, toate sunt cacat-concept. il putem insa si adulmeca, atinge, strange in pumni... el este cacatul-timp-concept
stiti bancul cu timpul?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
;
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu